Pensiunea Casa cu Flori ***

Turnul Sfatului – Piata Mica nr. 1

Este unul dintre cele mai cunoscute monumente ale orasului Sibiu.
Are acest nume deoarece apara poarta de intrare in cea de a doua incinta, situata in imediata apropiere a cladirii ce adapostea primaria Sibiului, mentionata in documente la 1324

Din constructia initiala s-a pastrat, probabil, doar nucleul ridicat pana la inaltimea primului etaj. Datarea probabila a turnului corespunde edificarii celei de a II-a incinte fortificate, adica perioadei cuprinse intre 1224 si 1241. In forma sa actuala, turnul se ridica pe inaltimea a sapte etaje retrase succesiv, avand fatadele marcate prin deschideri inguste de forma unor metereze.

La parter are o ampla trecere boltita. Al doilea tunel este practic pe sub casa din Piata Mare nr.2 si a fost deschis in 1930. Accesul in interior este posibil printr-o usa de mici dimensiuni, de unde, prin intermediul unei scari spiralate, se ajunge la etajele superioare. La penultimul etaj se poate observa mecanismul ceasului, iar ultimul etaj prezinta un punct de observatie peste orasul vechi.

Cetatea Sibiului

A 3-a centura de fortificatii a fost construita in sec. 14 si consolidata in sec. 17. Latura de rasarit este foarte bine conservata si se intinde de-a lungul strazii Cetatii paralel cu Bd. Coposu. Aici pot fi vazute 3 dintre cele mai bine conservate turnuri de aparare: Turnul Archebuzierilor a fost construit in sec. XV pe o fundatie octogonala. Ulterior a devenit Turnul Panzarilor dupa breasla care il avea in ingrijire.

Turnul Dulgherilor

Turnul Dulgherilor este o constructie care la baza prezinta o forma circulara, delimitata de portiunea urmatoare printr-o cornisa pronuntata. De la acest nivel, turnul capata forma unei prisme octogonale, incheiata in partea superioara prin clasica portiune iesita in afara, sustinuta de console cu guri de pacura intre arce.
In ceea ce priveste datarea turnului, ea este posibila pe baza elementelor stilistice si formale doar cu o mare aproximatie, deoarece astfel de forme se intalnesc pe parcursul mai multor decenii.

Arhitectura militara este de obicei foarte conservatoare fata de elementele stilistice, fiind de fapt o arhitectura utilitara. Cert este ca turnurile incintei a treia, asa cum le putem cunoaste azi, erau adaptate armelor de foc (archebuzelor), dar forma lor prismatica (rectangulara sau poligonala) nu asigura cea mai buna protectie contra artileriei în curs de perfectionare.

Gurile de aruncare au fost si ele utilizate de-a lungul mai multor secole, pentru contracararea asediatorilor ajunsi la baza zidurilor, asa ca nici ele nu constituie indicii certe de datare. Cunoscand insa anumite referiri documentare despre continuarea lucrarilor de fortificare in cea de a doua jumatate a secolului al XV-lea si primele decenii ale celui urmator, putem incadra si turnurile de pe strada Cetatii in acelasi interval de timp.
Chiar daca prin noi cercetari ar putea surveni precizari privind datarea celor trei turnuri, este sigur faptul ca cea de a treia incinta, dupa ce a suportat o serie de reparatii si reamenajari, pe la inceputul secolului al XVI-lea era dominata de astfel de turnuri, evident mult mai numeroase decat cele pastrate pana in prezent. Conform specialistilor, fapt relevat si de planurile orasului Sibiu, “Orasul de sus” era inzestrat cu un numar considerabil de turnuri, desi planurile de epoca nu mentioneaza eventualele turnuri de pe strada Centumvirilor, iar planul realizat de Bobel consemneaza doar 19 turnuri.

Turnul Olarilor

Este considerat de multi cercetatori ca fiind de provenienta mai recenta,de pe la mijlocul secolului al XVI-lea. Insa, avand in vedere planul dreptunghiular al turnului la baza, plan pastrat la proportii mai reduse si la nivelul superior, precum, si pozitia fata de zid, ne vine destul de greu sa acceptam aceasta opinie.

Consideram ca, la mijlocul secolului al XVI-lea, intr-o perioada Turnul Olarilor cand se ridicau deja rondele de artilerie sau bastioane, rolul unui turn de asemenea proportii si, mai ales, astfel plasat ar fi fost minor. Remarcam totodata si aici prezenta gurilor de aruncare dispuse la fel ca in cazurile anterioare. Turnul Olarilor este unit cu urmatorul turn de aparare printr-un zid realizat in cel putin doua faze, asa cum demonstreaza insasi structura materialului de constructie. Jumatatea inferioara este realizata din piatra bruta, iar suprainaltarea (inaltimea zidului a fost aproape dublata) este executata din caramida. Zidul era prevazut cu metereze in partea superioara, unde aparatorii puteau ajunge printr-un coridor de acces acoperit, sustinut de o insiruire de arcade de descarcare. Sistemul este larg raspandit si la cetatile satesti din judetul Sibiu, un exemplu tipic fiind fortificatia din Valea Viilor.

Turnul gros

A fost ridicat in 1540. Turnul are o forma de U iesind cu circa 25 m in afara zidului exterior. Avea mai multe niveluri defensive fiind o adevarata masina de razboi. Primul teatru din Sibiu a functionat in acest turn din 1778. La capatul Bd. Coposu se afla Bastionul Haller construit in 1552.
Bastionul are planul in forma de pica si o lungime totala de 223 m. Inaltimea maxima a zidului atinge 9 m. In orasul de jos zidurile cetatii au disparut, singurele ramase sunt: turnul Pulberariei si Turnul Pielarilor. Bastionul Soldish, ridicat intre 1622-1627 ca fortificatie de aparare a orasului de sus, este cronologic ultimul dintre bastioanele orasului. Pe latura exterioara a bastionului este atasata ce-a mai frumoasa stema a orasului pe o placa de marmura alba.

Pasajul Scarilor face legatura dintre orasul de sus si orasul de jos prin doua ramificatii de scari si arcade care inconjoara zidurile cetatii din jurul Bisericii Evanghelice. Construite in sec. 13 pastreaza aspectul original. Aripa de sud a pasajului se termina in partea de sus cu Turnul Scarilor, una dintre cele mai vechi cladiri din Sibiu construit in sec. 13.

Turnul de aparare lipit de cladirea vechii primarii, este unul dintre cele mai bine pastrate ale incintei a treia. Are un plan dreptunghiular cu un gang de trecere boltit.

Palatul Brukenthal – Piata Mare nr. 4

Este edificiul cel mai reprezentativ al Sibiului.
Palatul Brukenthal, Sibiu (1777-1785) construit de baronul Samuel Brukenthal, guvernator al Transilvaniei, in stilul barocului austriac; fatada impunatoare cu parter si doua etaje; acoperis inalt cu trei registre orizontale si decoratie discreta; interioare (saloane oficiale si locuinte) fastuoase; plafoane bogat ornamentate cu o diversitate de motive in stucatura; cele doua curti interioare (festiva si a anexelor) sunt separate printr-un portal stil Renastere flancat de atlanti daltuiti in piatra; actualmente – Muzeul de Arta si Biblioteca Brukenthal.

(1777-1785) construit de baronul , guvernator al Transilvaniei, in stilul barocului austriac; fatada impunatoare cu parter si doua etaje; acoperis inalt cu trei registre orizontale si decoratie discreta; interioare (saloane oficiale si locuinte) fastuoase; plafoane bogat ornamentate cu o diversitate de motive in stucatura; cele doua curti interioare (festiva si a anexelor) sunt separate printr-un portal stil Renastere flancat de atlanti daltuiti in piatra; actualmente – Muzeul de Arta si Biblioteca Brukenthal.

Biserica evanghelica C.A. – Piata Huet (1371-1520)

Partea cea mai veche a edificiului, asa cum reiese si dintr-un document din 1371, era constituita de cor. Aspectul bisericii a fost modificat pe latura sudica dupa 1474, cand s-a hotarat transformarea bazilicii intr-o biserica-hala.

In 1494 a fost terminat turnul bisericii. In interiorul catedralei, trebuie sa mentionam fresca aflata pe peretele din nord al corului. Scena reprezinta Rastignirea incadrata de un decor arhitectural in care sunt plasate o serie de personaje biblice si istorice. Pictura este executata de pictorul Johannes de Rozenaw in 1445. Deosebit de valoros si bogat este inventarul mobil al bisericii evanghelice. In cor, in axul bisericii se afla una din cele mai frumoase cristelnite de bronz existente in tara noastra. In 1672 a fost executata de catre J. West vechea orga a bisericii . Noua orga a fost construita de catre firma Wilhelm Sauer (Frankfurt / Oder), montata in biserica sibiana in anul 1915.

Biserica a servit si ca loc de inmormantare pentru primarii, comitii sau alte personalitati sibiene. Pietrele funerare care acopereau mormintele acestora au fost demontate din nava bisericii in anul 1853 si incastrate in zidurile ferulei, obtinandu-se astfel o galerie de 67 lespezi funerare unica in Romania.

Biserica parohiala romano-catolica (Fosta biserica iezuita) – Piata Mare nr. 3

Ridicata intre anii 1726-1733 in spiritul barocului timpuriu vienez pe locul cladirii farmaciei. Turnul care este detasat de nava a fost terminat in 1738 si are patru nivele inalte si o cupola. La nivelul strazii, turnul prezinta un gang boltit care permite accesul spre Piata Mica.

Ceasul din turn cu cadrane spre cele doua piete, dateaza din 1838.
Structura interioara este cea de biserica sala de forma dreptunghiulara, avand o tribuna pe latura sudica. Pictura navei apartine pictorului german Ludwig Kandler si a fost realizata in 1904. In altar se afla o impresionanta pictura murala realizata de Frans anton Steinwald reprezentand pe Maria cu pruncul.Pe laturile lungi ale salii exista trei altare laterale cu coloane. Vitraliile au fost realizate la Budapesta la inceputul sec. XX.

Catedrala ortodoxa Sfanta Treime – Str. Mitropoliei nr. 33 (1902-1906)

Ideea ridicarii unei catedrale ortodoxe in orasul de resedinta al Mitropoliei-Sibiu, a apartinut, mai intai, marelui mitropolit Andrei Saguna. Lucrarile au inceput in anul 1902 si au continuat pana in 1904, cand biserica a fost pusa sub acoperis, fiind coordonate de catre arhitectul Sibiului de atunci Iosif Schussnig.

Expresia arhitecturala este determinata de finisajele exterioare – caramida presata, in doua culori, pozata aparent si invelitori de cupru. Imprejmuirea reia elemente arhitecturale ale edificiului. Spatiul interior urmeaza traditia bizantina si se remarca prin amploarea naosului.Cupola si altarul a fost pictat de Octavian Smighelschi.

Complexul Ursulinelor – Str. General Magheru 38

Cladirea ridicata in 1474 a fost manastire dominicana pina in 1543 Exteriorul bisericii are multe elemente gotice, originale, dintre care se remarca poarta principala, geamurile si stilpii de protectie.

Biserica are un portal gotic incheiat in arc frant, deasupra acestuia intr-o nisa cu doua coloane se afla sculptura policroma a Sf. Ursula. Interiorul bisericii, construit initial in stil gotic, a fost transformat de maici in stil baroc.

Primaria Veche – St. Mitropoliei 2

Cladirea care adaposteste Muzeul de Istorie este un important monument de arhitectura gotica, al carui nucleu l-a constituit casa primarului Thomas Altemberger. Constructia a fost ridicata in intervalul 1475-1490 si este cel mai mare ansamblu gotic civil din Transilvania. In cladire a fost inclus corpul mai vechi de caldire care data din jurul anului 1300.
Cea mai veche parte a complexului este turnul locuinta pe patru nivele, datand din 1470.

Capela Sfintei Cruci

Pe locul acesteia s-a gasit o manastire dominicana, care a fost ridicata in prima jumatate a secolului al XIII-lea Povestea crucifixului incepe in anul 1417, cind artistul austriac Peter Lantregen l-a sculptat dintr-un sigur bloc de piatra. Crucea inalta de 7,30 metri va fi asezata deasupra altarului bisericii dominicane Asediul Sibiului de catre maghiari din scolul al XVII-lea determinind autoritatile sibiene din acea vreme sa demoleze biserica pentru a nu fi folosita ca punct de atac, iar crucea va fi ingropata in moloz si noroi timp de 24 de ani. Incepind cu anul 1683, cind crucifixul a fost dezgropat, prin lucrari succesive intinse pe parcursul a doua secole, s-a nascut capela in forma pe care o putem vedea astazi.
Capela este deschisa zilnic intre 9-13 si se afla langa Gara Sibiu.

Biserica Franciscana – Str. Selarilor

Biserica gotica sprijinita de contraforturi, cladirea intitiala a apartinut sec. XV. In interior este o biserica in stil baroc de tip sala, boltita semicircular cu o tribuna deasupra laturii nordice.
Deasupra arcului de triumf este reprezentata scena Sf. Francisc chemand pasarile, o pictura eclectica de la inceputul sec. XX. De o parte si alta a altarului principal se gasesc alte doua altare in acelasi stil baroc.
Biserica a apartinut initial ordinului clariselor, intrand in posesia Franciscanilor in 1716.

In interior mai retine atentia, in nordul corului, monumentul funerar al generalului conte Damian Hugo von Virmond (1666-1722), comandant militar al Transilvaniei, realizat din piatra, iar in cripta se afla mai multe pietre funerare, dintre care mentionam pe cea a lui Iohann Haller, guvernator al Transilvaniei (decedat 1786), si a sotiei sale Sophia Daniela de Vargyas care sunt decorate cu blazoanele acolate ale defunctilor. Din inventarul bisericii mai retinem existenta unei Madone cu pruncul, sculptura gotica (sec. XV) in lemn policrom.

Biserica Reformata – Str. Mitropoliei nr. 9 – 1786

Biserica – sala cu absida semicirculara nedecrosata si turn in vest. Usa de acces, din lemn, in doua canaturi (sec. XVIII), decorata cu elemente geometrice si florale in relief plat sau prin incizii. Interiorul sobru ne ofera imaginea unei biserici – sala cu absida. Peretii sunt marcati de pilastri dublati care sustin antablamente identice cu cele din exterior. Bolta semicilindrica, sustinuta de arce dublou. In axul altarului, un amvon cu baldachin cu motive aurite ale unor draperii si ghirlande de trandafiri. In partea de vest a bisericii, orga este amplasata pe o tribuna sustinuta de doi stalpi masivi.

Biserica Evanghelica din Gusterita

La fel ca multe alte bazilici romanice din judetul Sibiu, si cea din Gusterita construita la sfarsitul secolului al XII-lea sau inceputul celui urmator, a suferit modificari de-a lungul timpului. Edificiul si-a pastrat insa intact planul cu turnul din vest inglobat in prima travee a navei centrale, colateralele, corul si absida, precum si absidiola din sud. In a doua jumatate a secolului al XV-lea a fost demolata absida pana la inaltimea de cea. 4,5 metri, de aici in sus construindu-se un cor poligonal gotic, iar in partea de nord a fost indepartata absidiola care a fost inlocuita cu o sacristie bolita semicilindric pe axa longitudinala. Tot atunci au fost inlocuite elementele de boltire ale navei si au fost realizate boltile in plasa ale corului. De arunci dateaza si arcul de triumf frant, tabernacolul din cor, ferestrele gotice si contraforturile, in secolul al XVIII-lea accesele in interior situate in vest si sud au fost inzestrate cu cate un pridvor, in interior, s-au construit tribune in doua etape: in vest, tribuna pentru orga, in anul 1794 (conform inscriptiei existente), iar cele laterale in anul 1852.

Lucrari de restaurare mai importante au avut loc in anii 1962 si 1989. Cu prilejul acestor din urma lucrari efectuate sub conducerea arhitectului dr. Hermann Fabini, s-a dezvelit portalul de nord, romanic, in arc semicircular si prevazut cu coloane cu capiteluri cubice ornamentate cu elemente semicirculare si in forma de palmete.

Alaturi de biserica, spre sud-est, se afla o capela gotica (sec. al XV-lea), cu cor poligonal si contraforturi.

Biserica este inconjurata cu o incinta de fortificatie de forma aproximativ circulara, partial demolata in vest si in sud (unde s-a construit o scoala), care dateaza cu mare probabilitate inca din secolul al XIII-lea sau inceputul celui urmator.

Biserica Sf. Elisabeta

Terezian, Str. Gladiolelor dateaza din 1771 fiind ridicata impreuna cu Orfelinatul Terezian din ordinul direct al imparatesei Maria Tereza. Biserica are o fatada in stil baroc portalul fiind flancat de doua nise care se incheie cu motivul scoicii baroce. In partea superioara se ridica un mic turnulet metalic. Altarele din interior au fost aduse din Viena si prezinta scenele Maria calcand pe sarpe, Sf. Tereza de Aquila si Sf. Francisc de Assisi.

Biserica Sf. Luca – Str. Lunga nr. 29

Este una din vechile biserici ale romanilor din Sibiu, construita in maierime in anul 1791. Terenul pentru constructia lacasului sfant a fost achizitionat inca din anul 1782 de catre episcopul Ghedeon Nichitici. Constructia bisericii a fost dusa la bun sfarsit de catre episcopul ortodox Gherasim Adamovici care a folosit mostenirea predecesorului sau, asa cum rezulta din pisania de pe cafas. Planul este cel consacrat în arhitectura bisericilor ortodoxe sau greco-catolice din Transilvania, adica, o nava urmata de absida semicirculara si turn in partea de vest. Vechea pictura s-a pastrat doar pe iconostas si cafas, fiind restaurata in anul 1972 de catre pictorul A. Avachian. Pictura noua din biserica este opera lui Nicolae Stoica din Bucuresti.

Biserica dintre Brazi – Str. Reconstructiei 17

Cel mai vechi edificiu de cult romanesc din Sibiu, dateaza din 1788 si are hramul Sf. Petru si Pavel. Edificiu fondat de episcopul Inochentie Micu Klein fusese intitial o biserica greco-catolica. Apare ca o biserica sala latita in zona centrala care sustine o cupola pe tambur de forma ovala.
Atat fatada cat si interiorul poarta elemente baroce cum ar fi coloana masive, pilastrii si motivul scoicii.
In micul cimitir din jurul bisericii se gasesc numeroase monumente funerare de importanta istorica:

Ghe. Baritiu (1812-1893) Monumentul funerar constand dintr-un obelsic de marmura neagra a fost ridicat de familie in 1900 si apartine mesteului I. Roubischeck, Al. Papiu Ilarian, monumentul a fost ridicat in 1880 de sculptorul Carol Cauner. Bustul de marmura alba este plasat pe o coloana canelata de 1,27 m.

Biserica Evanghelica din Turnisor

Initial o bazilica romana din jurul la 1300, aspectul actual il are din sec. XVIII. Vechea biserica a fost partial distrusa de turci. Din constructia initiala s-a pastrat partea inferioara a corului si a absidei, stalpii masivi ai careului si partea estica a navei de sud. In 1781 a fost construita extinderea spre vest. S-au ridicat tribune de lemn pe toate segmentele edificiului, care au fost pictate de Johannes Krempels la 1785. Altarul baroc din interior dateaza din 1759 iar amvonul din 1782.
Turnul a fost recladit in doua etape intre 1753 si 1782.

Sinagoga – Str. Constitutiei nr. 19 (1898 – 1899)

In 1898 comunitatea evreiasca din Sibiu a obtinut sumele necesare prin diligentele depuse de Josef Schwartz, presedintele comunitatii, care l-a insarcinat pe arhitectul Szalay Ferenc sa construiasca edificiul sinagogii. Sinagoga este formata dintr-un singur corp de cladire de plan dreptunghiular. Fatada este neogotica dar in partea superioara a acesteia apare o friza de triforii neoromanice. Interiorul are un aspect bazilical cu trei nave incalecate de tribune cu arcade in forma de triforii, iar tavanul este casetat, oarecum in spirit neorenascentist.

Caminul spital (Azilul) si biserica Azilului – Str. Azilului nr. 4 (1292 – 1760)

Cladirile existente azi pe strada Azilului (corespund si la str. Turnului nr. 8 au fost ridicate in mai multe etape de-a lungul mai multor secole, ce corespund din punct de vedere arhitectonic perioadelor stilurilor gotic si baroc. Biserica Azilului este o biserica hala construita integral din caramida cu cor patrat si sanctuar poligonal, flancat in sud de o incapere, iar in nord de doua incaperi, pe doua niveluri. Corul bisericii, prin dispozitia celor doua incaperi care il flancheaza, prezinta inrudiri stilistice cu exemplele gotice timpurii de la CA?rta, Prejmer sau chiar Sic, databile in sec. XIII.

Muzeul National Brukenthal

In anul 1817 primul muzeu din Romania s-a deschis oficial la doar 7 ani de la deschiderea Galeriei Nationale din Londra, avand initial 1090 picturi din colectia particulara a baronului Samuel Brukenthal.
Colectiile de arta europeana ale baronului Samuel Brukenthal au fost deschise publicului inca din 1790, cu 3 ani inaintea deschiderii Muzeului Louvre. In 1773 galeria Brukenthal era mentionata in Almanach von Wien a doua dupa galeria de tablouri a principelului von Lichtenstein.
In structura sa actuala muzeul National Brukenthal, are urmatoarea componenta:

Palatul Brukenthal cu Galeria de Arta si Biblioteca, Muzeul de Istorie Naturala, cu Muzeul de Istorie a Farmaciei si Muzeul de Arme si Trofee de Vanatoare, Muzeul de Istorie. Galeria de Arta are urmatoarele expozitii permanente: Galeria de arta nationala, Cabinetul de Stampe, Colectia de Arta decorativa si Pinacoteca Brukenthal.

Muzeul de Istorie al Municipiului Sibiu – Str. Mitropoliei 2

Acesta s-a deschis in 1984 in caldirea vechii Primarii si cuprinde sectoare precum:
Arheologie preistorica si veche, Arheologie medievala, Sigilii si stampe, Carl Engber colectionar si bibliofil, Din Istoria Sibiului, Medalii si decoratii, Breslele sibiene, Cabinetul numismatic, Arme si Armuri, Miscarea Nationala si culturala din Transilvania si Lapidariul antic si medieval.
Sunt prezentate urmatoarele colectii:
Numismatica : 60000 monede antice si medievale , arheologie:39000 piese la care se adauga 82000 fragmente de piese, arta decorativa si obiecte de breasla: 14000, arme :1900 piese si grafica documentara: 33000 piese

Muzeul de Istorie Naturala – Str. Cetatii nr. 1

Prin infiintarea Societatii Ardelene de Stiinte Naturale au fost puse bazele muzeului in 1849 , din care au facut parte personalitati marcante ale vietii stiintifice si culturale interne si internationale.
Expozitia de baza a muzeului este “Sistematica lumii animale”.
Colectiile muzeului insumeaza peste 1.000.000 piese: colectia de botanica (168.000 piese), zoologie (22.500), mineralogie(12.000), petrografie (7.000), entomologie (266.000), malacologie (510.000), paleontologie (57.000), ornitologie (5.000)

Muzeul de Istorie a Farmaciei – Str. Piata Mica 26

Muzeul a fost deschis in anul 1972, colectiile muzeului reunesc peste 6.600 de piese din secolele XVI-XIX. Ele provin din 67 de surse, si anume: farmacii, oficii farmaceutice, institutii medicale si persoane particulare, din 32 de localitati din tara. Muzeul este format din oficiu, laborator si o expozitie homeopatica (alcatuita din 2900 de piese) unde se pot viziona diferitele vase din lemn, portelan, sticla, mojare din bronz sau fonta, stative cu balante si greutati farmaceutice in stil vienez, ustensile tehnico-medicale, truse chirurgicale, microscoape, scarificatoare, precum si ilustratii dupa documentare si publicatii vechi

Muzeul de Arme si Trofee de Vinatoare – Scoala de Inot nr. 4

A fost deschis prima data pentru public in 1966 si reorganizata in 1981 intr-o cocheta vila in stil romanesc ce a apartinut colonelului-vinator Spiess.In prezent actuala patrimoniul muzeal numara 1.577 de piese, unele cu o vechime de peste 100 de ani, achizitionate de la colectionari sau provenite din donatii acumulate incepind cu sfirsitul secolului al XIX-lea, in cea mai mare parte, din trei colectii importante: “August von Spiess”, “Emil Witting” si Colectia “Societatii Ardelene de Stiinte Naturale din Sibiu”.

Muzeul Locomotivelor cu Abur – Str. Dorobantilor 22

A fost inaugurat in 1994 si prezinta peste 35 de exponate: Locomotive cu aburi pentru cale ferata normala, fabricate intre anii 1885 – 1959 in Romania la uzinele Domeniilor Resita si Uzinele Malaxa Bucuresti, si la uzinele Henschel, Borsig, Schwartzkopff din Germania, Baldwin din SUA si altele. Doua dintre aceste locomotive sunt functionale si folosite in diverse ocazii.

Next >